Macul a bătut oțelul - primul meu tablou din 3

Macul Buclucas: Cum o Investiție de 300 RON A Făcut-o pe Mama Să înțeleagă investiția în mine

Vreau să vă spun povestea primei mele mari investiții. Nu, nu a fost în acțiuni Tesla, nu a fost în Bitcoin și nici măcar într-un teanc de cărți de benzi desenate rare. A fost în... un tablou. Un tablou triptic (adică din trei piese, pentru snobii de artă) care înfățișa... ați ghicit, un mac . Floarea preferată a unei doamne, căreia, evident, voiam să-i fac o impresie artistică de neuitate.

Suma investită? O sumă colosală la vremea aia in 2008, un vârf de munte financiar: 300 de lei . Trei sute de lei care au mers pe pânze, vopsele, pensule, și probabil pe o ciocolată de consolare în caz că nu-mi ieșea macul.

Momentul adevărului nu a fost când am terminat lucrarea, ci când i-am mărturisit fapta mamei mele.

Mama, stâlpul rațiunii și contabila șefă a casei, a avut o reacție... memorabilă. Nu a fost un "Bravo, tinere artist!" sau un "Ce frumos că îți urmezi pasiunea!". A fost o singură frază, rostită cu tonul unui astrolog care îți prezice o săptămână proastă:

" Bani cheltuiți degeaba. Puteai să-ți iei o pereche de pantofi, o sticlă de ulei de calitate, dar tu ai aruncat banii pe niște floricele roșii."

În mintea ei, pictura era echivalentul artistic al unui bilet la loterie pe care l-ai folosit ca șervețel. Acei 300 de lei erau, oficial, declarați "Morți și Îngropați" în cimitirul cheltuielilor nejustificate.

Eu, în schimb, stăteam mândru lângă macii mei trandafirii, simțindu-mă ca un Van Gogh de Carei, care tocmai fusese admonestat pentru că nu și-a vândut urechea pe un preț mai bun.

Răsturnarea Macului: Investiția care a Crescut ca Buruiana

Au trecut anii. Mulți ani. Macul sa dus la familia lui, eu mi-am continuat drumul (și, sincer, am mai cheltuit bani "degeaba" pe multe alte chestii).

Însă, destinul (și piața) a avut un simț al umorului deosebit. Treptat, încet, dar sigur, acea primă investiție, acel tablou al discordiei, sa dovedit a fi piatra de temelie. S-au adunat comenzi, s-au vândut lucrări, și dintr-o dată, artistul care aruncă banii pe floricele a început să aducă un venit.

Și nu doar un venit. Ci un venit care a întors acei 300 de lei inițiali înzecit .

Vă dați seama de satisfacție? Nu satisfacția banului în sine, ci satisfacția triumfului artistic-financiar asupra profeției materne. E ca și cum Macul Buclucas, din cele trei pânze, ar fi prins viața și i-ar fi șoptit mamei: "Am revenit, și nu cu buchetul gol!"

Epilogul (Acolo Unde Mama Recunoaște, Dar Nu Recunoaște)

Apoi, când venea vorba de cheltuielile mele artistice, tonul mamei se schimba radical. Nu mai sunt "bani cheltuiți degeaba," ci un entuziast: " O, iar îți cumperi culori! Să faci un mac frumos, ca ăla, primul !

Sunt sigură că, în mintea ei, ea nu și-a retras afirmația inițială. Pur și simplu, acei 300 de lei au fost cheltuiți degeaba, iar restul de mii de lei care au venit după au fost pur și simplu... un noroc neașteptat. Oare?..chiar asa o fi mama!...

Morala poveștii: Nu vă lăsați descurajați de contabilii casnici. Uneori mai proastă investiție, cea pe care toată lumea o să-i fie o glumă proastă, ajunge să fie cea mai profitabilă. Și cel mai important: Macul a bătut Oțetul! (Oțetul, adică, „economisirea excesivă și lipsa de viziune artistică”).

Acum mă scuzați, trebuie să merg să-mi cumpăr niște pânze. Și poate un mac. Din ăia adevărați, pe care tot nu-i voi picta,...

doar ca să o tachinez puțin pe Mama care de câțiva ani veghează asupra mea din ceruri.

Va salut cu prietenie

Ourel